Spune'mi "UN RATAT"

Autorul istoricului discurs pronunţat de Barack Obama cu prilejul victoriei sale, a absolvit Holy Cross, Universitatea iezuiţilor, în 2003,. Toţi îi spun ''Fav'' şi are tot timpul un Blackberry în mână. Tot al lui este şi faimosul slogan ''yes we can''. Are 27 de ani. Cine este cel care se află în spatele lui Barack Obama şi îi scrie discursurile?
Jon este adeptul scrisului, spunând că notiţele sunt mai rapide pe un block notes. Acum foloseşte numai computerul. S-a aflat într-o cursă contra cronometru şi în faţa unei pagini albe. Discursul victoriei lui Obama l-a scris într-o zi. ''Schimbarea a venit. Acesta este momentul nostru. Acesta este timpul nostru. Yes we can''. Jon Favreau a creat aceste cuvinte în seara de dinaintea înfrângerii în New Hampshire, la 8 ianuarie. Trei cuvinte pentru o campanie, trei cuvinte pentru o victorie, trei cuvinte pentru a identifica un om şi mesajul său. Nimic nu este mai frumos pentru cineva care face meseria de ''speechwriter'', pentru unul care rămâne în tăcere faţă în faţă cu computerul său pentru a găsi formula potrivită pentru fiecare frază şi fiecare rând, este de părere ziarul italian Il Giornale. ''Băiatul'', nu omul, discursurilor, căci are numai 27 de ani. Obama fascinează atunci când vorbeşte? În spatele lui se află Jon, care scrie din culise, care găseşte cheia, clenciul, ideea, tot timpul cu ceasul fixat pe ''deadline''. ''Trei minute pentru un rând, nu mai mult''. În avion, într-o cameră de hotel, în vestiarul unei săli de sport dintr-un liceu.Peste tot unde a existat un discurs al lui Obama s-a aflat şi Jon. Invizibil şi esenţial. Aşa cum s-a întâmplat la Chicago, în noaptea victoriei. Camera 332 din Hotel Hyatt: a trebuit să deschidă PC-ul şi să parcurgă rapid discursul de ''capitulare'' al lui McCain. Apoi şi-a trimis varianta şi a aşteptat ok-ul. Obama a citit, a făcut unele corecturi, apoi l-a chemat pe Favreau şi au încheiat varianta finală a speech-ului.Aşa se întâmplă de trei ani, de când Robert Gibbs. şeful de comunicare al staff-ului lui Obama, l-a sunat: ''Poţi veni la Washington, avem nevoie de un scriitor''. S-au întâlnit în format de trei în caffetteria Senatului. ''De ce eu? Senatorul a scris o carte care este un bestseller şi o alta în curs de publicare''. Gibbs i-a replicat: ''Pentru că dacă am avea ziua de 48 de ore nu am mai avea nevoie de tine, dar nu avem decât 24 de ore. Vii sau nu? Jon a spus că în acea zi Obama nici măcar nu a vrut să-i vadă CV-ul. I-a pus numai o întrebare: ''De ce îţi place politica?''. ''E o pasiune'', a răspuns. Favreau nu a absolvit nici Harvard, nici Yale, nici Columbia. Vine dintr-o mică localitate din Massachusetts şi a studiat la Holy Cross, Universitatea iezuiţilor. A obţinut diploma în 2003 şi i-a fost dat un post de stagiar în stafful campaniei electorale a lui John Kerry, care a candidat împotriva lui Bush. Aici l-a cunoscut pentru prima dată pe Obama. La ''Convention'' din Boston, Barack tocmai se pregătea să ţină discursul cel mai important al carierei sale. L-a scris singur. ''Scuzaţi, ar trebui schimbat un cuvânt în primul rând. E un refuz, nu aş dori să faceţi o figură urâtă'', i-a spus Jon. Favreau îşi aminteşte acest lucru de fiecare dată. Mai ales faţa lui Barack: ''Cine e băiatul ăsta?'', l-a întrebat pe cineva de lângă el. Acum el e Jon şi ''Fav'', diminutivul cu care îl strigă cei din staff pentru a nu pierde timp. Chiar şi Obama, care într-o zi i-a făcut curat în birou: la baseball, Barack ţine cu White Sox din Chicago, în timp ce Favreau cu Red Sox din Boston.

În 2005, Chicago a pierdut cu 3 la 0 şi atunci senatorul s-a prezentat cu o mătură în camera lui Jon şi i-a spus: ''Ai câştigat, astăzi muncesc pentru tine. Unde să mătur?'' Peste tot erau hârtii şi cutii de ''Diet Coke''. Pentru că Jon nu munceşte singur, are un mic staff format din două persoane, de 26 şi de 30 de ani. ''Discursul cel mai dificil? Nu cel al victoriei. Poate cel din Iowa. Primul rând a venit de la sine: ''Se spunea că această zi nu va veni niciodată''. Apoi a fost complicat pentru că era începutul unei aventuri.21 de luni. Culcatul la 2 noaptea, trezitul la 5 dimineaţa. Cu Blackberry în mână tot timpul. Acum Washingtonul. Va fi şeful ''speechwriter-ilor'' de la Casa Albă. E puţin? La 27 de ani nu vezi Casa Albă nici măcar ca turist.(Via Agerpres)

P.S. Deci se poate(cred?)